Traumă. Potrivit dicţionarului acest cuvânt înseamnă: 1. Leziune corporală gravă provocată de factori externi violenți. 2. Șoc emoțional violent, provocat de o nenorocire care modifică personalitatea unui om. Mai pe scurt, o rană fizică sau psihică. Iar rănile psihice se comportă, cumva, asemănător celor fizice. Ele ne sensibilizează făcând ca şi cel mai mic stimul să ne activeze suferinţa. Dar nu cea de moment - din prezent - când se produce, ci pe cea originală, pe care am simţit-o prima dată şi ne-a devastat. Prin urmare reacţionăm la pragul maxim indiferent de gravitatea cauzei. Ca atunci când cineva ne atinge în zona unei operaţii şi ne încovoiem instinctiv, îndepărtându-ne brusc. Poate că ţipăm şi e posibil să simţim şi o senzaţie dureroasă, deşi atingerea în sine nu avea cum să producă acel efect. Atingerea doar activează suferinţa memorată, asociată locului vătămat. Exact aşa se petrece şi în cazul traumelor psihice.
